- dbrom.ro
- dbrom forum
::: nr. 7-8 ::: 4 - 11 martie 2002 ::: dbrom despre dbrom :::
contact: dbrom@dbrom.ro
=-= dislexica =-=

Ca orice om obisnuit, pana si eu am frustrarile mele si nemultumirile mele. Cand am curajul sa le confrunt si sa le astern pe hartie le pastrez. Cand am inceput sa scriu, randurile mele mergeau doar la cativa prieteni tare dragi si din intamplare, dar absolut din intamplare, unul din ei a dat atentie lucrurilor pe care le observam eu in jur, asa a aparut "prizonier" si asa a inceput dbrom pentru mine.

La inceput era o idee geniala, stiam ca lumea citeste asa ceva si ca se identifica aproape la perfectie cu lucrurile pe care le regaseste acolo, cu timpul s-a transformat intr-o obisnuintza sa scriu dupa ce analizam la sange aspectele care ma deranjau dupa o zi petrecuta in mijlocul oamenilor de pe strada. Am devenit mai cenushie si scriam din ce in ce mai rar despre emotii si despre zambete fine.

dbrom e o carte deschisa, dbrom are o viata proprie si experiente de viata deosebite adunate in paginile sale, e protestul pe care il arboram noi impotriva cantonarii romanului obisnuit in conditia pe care o avea si acum 45 de ani si acum 11 ani. dbrom e ceea ce putem noi face pentru o anumita sectiune a societatii asteia.

dbrom a inceput sa devina un lucru destul de important pentru mine, pentru ca pot face si eu o diferentza, macar asa ,prin cateva cuvinte spuse la locul potrivit la momentul potrivit. dbrom e un fel de schimbare pe care era inevitabil ca generatia noastra sa nu o aduca, altii se manifesta prin alte mijloace, noi l-am gasit pe-al nostru. Pentru mine chestia asta e o sansa de a atrage atentia asupra starii lucrurilor si la urma urmei, "daca nu eu, atunci cand?"

Imi place foarte mult ce fac impreuna cu voi, imi place reactia oamenilor si imi place sa vad ca acoperim o plaja de varsta destul de considerabila...din cate stiu eu, intre 15 si 50 de ani. Si nu ma mai deranjaza absolut deloc faptul ca suntem numiti "elitisti", bravo noua, bine ca ne putem permite sa fim considerati in acest mod, noi cei obisnuiti, de catre altii care,fie vorba intre noi, au pretentii elitiste dar nu si calitatile necesare pentru asta.

dbrom va merge foarte bine in continuare si in under-ground si la suprafata, ce as mai vrea sa spun acuma pe un final impus [ca sa nu scriu mult :)] este ca, imi face mare placere sa va cunosc si sa va citesc si ma bucur ca ne tinem de dbrom.

Pe curand si...pe dbrom !


=-= gia =-=

am capatat nerv ca preludiu' formelor in mishcare si-mi vine, curios de neasteptat, o pofta sa ma recladesc in obiecte...si-mi lipesc din memorie imagini de catedrale oranduite in spatiu, unele langa altele si le provoc prin conventie la o clipa de piosenie......sa-mi bata deodata toate clopotele... si-mi adancesc profilactic vocatia, si-mi dirijez exercitiul de inspiratie si ma trezesc c-asisit neputincios la un soi de religios pervers...dar, cu riscul de-a initzia iar huiduielile multzimii, admit ca imi surade ideea de-a apartine...sacrificand orice indulgentza, ma rectific ca si cand mi-ar plange cercul, dupa o tangenta...

emotional is gata de confesii si afirm clar si distinct ca: pe mine dbrom m-a asezat in spatziu, caci uneori, tanjesc dupa linia dreapta si-n momente din astea, mi-ash desena un spatiu in jur, un conglomerat de geometrii desarte pe care sa mi le substitui cu multumirea ca apartin unei structuri concrete... si-mi inventez iar singularu' si cu dorinta confirmata deslusesc ca mirajul unei idei se naste din conventia de-a accepta cuvantul ca puncte ce traseaza linii intre senzatiile comune si cele discrete....si bat din palme cu admiratie la toate mesajele interioare ce-si gasesc conturul si fortza necesara sa ma tradeze pentru lumea de afara...

lipind afise, intr-un orash pustiu, tanjisem aleator in mersul meu lalait prin coridoarele goale, "to face that wall someday"... ba chiar mi-l dorisem...acum n-o sa ma las prada unui misticism obscur din care sa reiasa cum ca nevoia mea l-ar fi cladit.... nu...el s-a nascut "din" si "in" afara mea...

el e peretele pe care pot sa-mi ridic uneori, pe rand, talpile guale...ador sa-i joc feste zidului meu, si sa ma sprijin de el cu spatele atunci cand amintirea bulevardelor pierdute, imi mai da tarcoale...mi-aduc aminte, si ma vad asta vara, pashind neconjugat pe-un bulevard de care mi-e cumplit de dor...mergand in urma unui oarecare... langha mine, lumea ishi plimba orgoliile cainesti, in lesa, si io fluieram admirativ dupa vreo "prejudecata cu fese"... vitrinele din jur cu manechine d'or si io cu spatele agatat de zidul negru, privind din memorie la copilul orfan din "the final cut" a lu' pink floyd, care facea dragoste prelungit, cu privirea cadaverica a manechinelor goale...spectacol splendid retusat ambiguu ....

e lumea o vitrina, si seara de seara, imi inving dorintza de-a frange oglinzile din geamuri si-atunci apartin si ma darui zidului negru... si-alunec tardiv si ma preling imaginar pe sub celelalte ziduri (din bucuresti), ca-ntr-un somn nedorit caci nu-mi permit inca oboseala... "or fi gazdele acasa?" ma intreb vizitand strazile pustii si tragand cu ochiu' pe dupa perdelele de unde rasuna amenintator un sunet gajait de patefon: "si-n fumu' de tzigara"...

facing the wall, imi revad umbra intr-o noapte cumplit de provocatoare si-mi stopez c-un gest repezit, un orgasm mintal/stradal si iarasi ma simt "o oarecare madama" plimbata de un dric neinsotit...fluier pagubos, caci pierd imaginile din priviri, consecintza fireasca a candorii originale... atractia strazii imi disociaza impulsurile esentiale si urmaresc acum numai din instict si virtual ideea de mine "iesita la plimbare..."

sunt un om prelungit... si nervii si senzatiile mi s-au prelungit in afara pielii, si-mi impun brutal ierarhia civilizatiilor progresiste si azi ma gasesc in faza de acceptare a tot ce nu suport...ma umileste reala pudoare, asa c-o minimalizez si, cu spatele sprijinit de zidul negru, zac intr-un gand perpetuu: dbrom mi-a daruit prin sine, nevoia de a apartine...


[c] copyright www.dbrom.ro, 2002. all rights reserved.