- dbrom.ro
- dbrom forum
::: nr. 7-8 ::: 4 - 11 martie 2002 ::: dbrom despre dbrom :::
contact: dbrom@dbrom.ro
=-= bitter moon =-=

DBROM. Patria celor neintelesi, al celor cu un simt al realitatii un picut mai dezvoltat decat al legumelor care populeaza tara asta - si asa de rahat - degeaba. Dar acuma nu-i vorba de tara cea datatoare de tineri in pana mai mult sau mai putin totala. Ce fel de pana a fi, cred ca ar fi mai bine sa decideti domniile voastre ca sa nu zic ceva care sa ma faca pe mine sa sufar de un anumit fel de pana dupa.

DBROM. Pamantul sacru al celor oricand gata sa sparga o capatana sau doua, ori sa te linisteasca cu trei randuri in care te asigura ca tu nu esti singurul care ar face orice pentru un fum - doua dintr-un amarat de joint si asa interzis. Nu esti singurul care a mancat azi la amiazi cu doua betisoare "cateaua" cu nas rece - prea scumpa pentru cele 10 kile ce le avea in plus pe burta - ce a zacut langa tine azi noapte.

DBROM. Virtualul club unde se respira aerul cel mai poluat al noptilor albe, aer incarcat cu prea multa luciditate, prea multa greata de poporul mizer si spirit critic.

DBROM. Tonomatul suprasaturat de manelele piticaniilor suferinde, in cautare de iubiri imposibile datorita inaltimii lor, si de frati muriti la datoria pe care o aveau fata de tuica de prune. Aparat suparat pe viata si pus pe robot automat, robot care este 100% rocker.

DBROM. Microb - in sens bun - existent in orice don'soara sau flacaiandru cu o minte mai putin ingusta. Microb nervos, pus pe fapte mari, gata oricand sa preia conducerea tarii pe care sa o transforme intr-un interval dintre cele mai scurte intr-o "etern fascinata Romanie".

DBROM. O poveste frumoasa spusa de un batranel nepotelului curios si zgubilidic, care, 10 ani mai tarziu s-a trezit infaptuind visul mosului care fura din prajiturile babei si-i dadea copilului. Mai multe povesti culese din popor care formeaza cel mai mare basm: "Din Basmele ROManilor".

Ce mai asa si pe dincolo? DBROM. Primul semn al apocalipsei. Cucosul, cucu', pupaza, la urma urmei un animal care, cu ragete disperate vrea sa-i faca pe rumanii nostri sa-si "helmet their eyes" (expresie care necesita traducere cuvintel cu cuvintel pentru a fi dezlegata) la treburile care iau amploare in jurul lor, subt nasul lor, cu consimtamantul lor, chiar.

Atata timp cat o sa existe pe plaiurile mioritice ale tarisoarei noastre un neuron mai razvratit stiu ca DBROMu' o sa fie acolo sa gazduiasca cele cateva randuri care nu au putut fi primite altundeva din cauza sinceritatii excesive exprimate in cuvinte care altundeva ar aparea ceva de genu: !@#$$^&&*.

DBROM. our world goes round because of your @#%^&*&!

De 3X3 DBROM...


=-= metallic rain =-=

pentru o lume mai buna si pentru dbrom.

privesc in jur... vad cladiri somptuoase, cu un trecut istoric demn si maret chiar... iar la colt, sub un balcon incarcat cu inflorituri baroce, e firma luminoasa cu neon a sc. cristina s.r.l., unde patroana face galagie de la cinci dimineata ca i-a venit transportu de tigari... privesc mai departe si vad pe strada oameni simpli, chiar sarmani, care se indreapta spre locul de munca ingandurati si tematori ca poate azi vor fi concediati... si ei trec pe langa vitrine luxoase cu panzeturi fine si haine aproape de haute-couture, cu carti cu preturi ca numerele de telefon, cu alimente proaspete, dar inaccesibile... mai vad un batranel simpatic ce sta langa casa de bilete cu un carton pe care scrie ca si-a pierdut casa, pentru care a muncit o viata intreaga... "n-avem si noi un banut pentru 'mnealui?"... iar langa el vad o tipa machiata excesiv, cu narile si pletele in vant, cu unghiile de purpura si privirea de gheata...

am mai vazut la un colt de alee un om tanar talentat cantand la fluier bucati medievale, cu o cutie in fata-i... si am mai vazut trecand pe alee un grup de "tipi bine", ce vorbeau ca bisnitarii si scuturau opulent cheile de la mercedes-uri...

am vazut pe strazi si la ferestrele luminate seara chipuri triste si blande sau chipuri ignorante si idiotizate... unii sarmani, traind in realitatea mult prea dura pentru orice suflet nobil, ceilalti plutind usor prin viata ca de basm pe care nu o meritau...

am vazut noroi, prostie si durere... am vazut ipocrizie si coruptie... am vazut lipsa de speranta.

am vazut, dar nu am constientizat... treceam privind si atat... treceam mergand spre treburile mele, mult mai importante ca necazurile neinteresante ale altora... pana a venit dbrom... dbrom a fost ca o durere de cap brusca, epuizanta si odioasa... dbrom loveste, dbrom nu iarta... am urat dbrom-ul fiindca nu m-a lasat sa trec mai departe incercand sa uit ca am vazut... dar, mai pe urma, am privit cu atentie doar ca sa incerc sa scap de ochiul unui dbrom punitiv pentru mine... am privit si am spus ca pot face si eu ceva... am spus ca si restul de la cumparaturile de pe ziua de azi l-ar ferici macar momentan pe batranelul acela... am spus ca poate tanarului i-ar placea sa vorbeasca despre muzica medievala ce ma farmeca mult si pe mine... am spus ca daca las soarele sa iasa si in afara lumii mele, noroiul se va zvanta si speranta ar imboboci... apoi am spus ca avem nevoie de un ideal... chiar daca idealul e stupid prin imposibilitatea de a se realiza... chiar daca a visa doare!

acum... am spus ca dbrom e dur si caustic, dar numai cu prostia si mediocritatea si ca e plin de avant si vise frumoase, ca e darnic cu cei ce vad, dar nu accepta, cu cei care inteleg si incearca sa schimbe lumea inspre mai bine... ca e naiv si intelept totodata... am spus ca dbrom trebuie sa continue... si ca am nevoie de dbrom ca sa nu se astearna falduri de ceata peste ochii mei...

am gandit ca dbrom e ca un cantec al invocarii, ca un cantec al lacrimilor, ca un cantec al omului... si ca un strigat al revoltei, ca un tipat al saturatiei si ca un glas infiorator al ratiunii irationale ce numai un tanar poate sa o posede... dbrom e tanar...

din basmele romanilor... se prea poate ca intreaga noastra natiune sa creada cu tarie in basmul tesut imprejuru-i... natiune care, zicea un om inteligent, in cel putin o suta de ani va fi asimilata de diverse 'civilizatii' exterioare pe care le acceptam cu un aer idiotizat si primitiv de exaltare... in jurul nostru se greseste mult... in probleme de stat, in administratie, in economie, in gramatica limbii romane colocviale sau literare, in mesajele transmise catre fiecare in parte prin manele, prin dance, prin proteveuri, prin acase, prin reviste ca si povestea mea, a ta si a lui... prin deschiderea catre occident si ingroparea a ceea ce e al nostru de veacuri... hmm, nimeni nu mai stie ce e al nostru, atat de vestofili suntem deja... se greseste dar, va spun, greseala trebuie eliminata radical... trebuie sa devenim perfecti, sa ne adaptam oricarei conditii si sa infrangem ceea ce ne ineaca acum... trebuie sa fim eficienti in tot ce facem...

cititi dbrom, raportati-va gandul la dbrom, raportati-va atitudinea la dbrom si incercati sa deveniti radicali, chiar extremisti... acum nu e nevoie de ambiguitati... cu dbrom in frunte sa construim o ideologie tanara si socanta, care sa nu se impiedice si sa nu se balaceasca in zambete stupide, in axiome ilogice si in ganduri vechi si pestilentiale...

acum, dbrom e turnul nostru de fildes... de aici privim si criticam... dar aici ne calim ca sa iesim puternici si tineri sa inlaturam ce nu ne place...

pentru o lume mai buna si pentru dbrom...


=-= nyx =-=

pana acum am criticat societatea, am criticat viata, am criticat guvernul, am criticat tot ce se afla in jurul nostru. le-am luat pe fiecare, le-am disecat, le-am taiat si le-am mancat, ca sa le scuipam inapoi in lume. unii ar crede ca acesta este momentul sa ne luam putin la rost pe noi insine si sa ne hranim criticile, macar pentru o data, cu propriile noastre greseli.

dbrom ne-a oferit un spatiu de desfasurare si s-a lasat modelat de noi. noi fiind toti aceia care am trimis cel putin un gand la adresa dbrom, fie ca a fost critica, introspectie sau contemplare. imi permit sa spun despre dbrom ca este [inca] un site de exercitiu, unde experimentam cuvantul. cred ca fiecare dintre noi a avut nevoie de un spatiu pentru exercitiu, un loc unde sa isi exprime parerile fara a fi omorat de cei din jur pentru lipsa de experienta. totusi, ar trebui sa cautam a ne perfectiona in arta cuvantului, daca vrem sa luam in serios ideea cu care a pornit dbrom, aceea de a deschide ochii romanului. ei bine, dragi dbromificati, lucrul acesta nu poate avea loc daca vom critica la modul general, daca vom continua sa scriem fara sa stim unde loveste, daca loveste.

dbrom a pornit ca un site complet necunoscut, si cu timpul a promovat la statutul de site necunoscut. e o evolutie, dar sa nu uitam ca nu ne adresam noua cand vorbim, ci ne adresam [sau am vrea sa ne adresam] unui public mai larg. si pentru asta...trebuie publicitate, trebuie actiune, si nu vorbe goale. putem noi sa stam sa criticam sistemul ani intregi, fara nici un rezultat. putem critica modul de gandire al romanului, tot fara nici un rezultat. ca sa aiba un rezultat, un articol trebuie sa aiba acel ceva, sa prinda, sa stimuleze o reactie. or, singura reactie pe care o are un cititor dupa ce citeste cateva texte de pe dbrom e "da ma, asa e!" sau "misto", si trece mai departe cu gandul, nu se intoarce. daca asta vrem, inseamna ca ne-am atins scopul. dar eu inclin sa cred ca dbrom e un site care vrea sa puna cititorul pe ganduri, si in privinta asta mai avem de lucrat. poate vom fi mai atenti cu cliseele, poate vom fi mai atenti cu continutul, poate vom fi mai atenti cu forma de exprimare...nu stiu ce este acel "ceva" ce ne lipseste.

din acest motiv v-as propune voua, celor care cititi textele noastre, sa reactionati intr-un fel, sa stim ca ne adresam cuiva care ne asculta, si ne-as propune noua, celor care mai publicam cate un text, sa ne exprimam opiniile in public doar atunci cand avem intr-adevar ceva de spus.


[c] copyright www.dbrom.ro, 2002. all rights reserved.