textele publicate reprezinta opiniile autorilor. textele si fotografiile sunt proprietatea dbrom.ro si a autorilor lor. reproducerea este interzisa. pentru comentarii sau sugestii scrieti la dbrom@dbrom.ro sau vizitati forumul.
[ ::: lifturi ::: ]

::: text: wfoster :::

cum tot veni vorba de bucuresti, hai sa dau si eu cu destu' in taste. o sa va povestesc o intamplare care s-a petrecut chiar in centrul bucurestiului acum un an sau doi.

eram cu un coleg si trebuia sa mergem la o firma intr-un bloc din piata victoriei. este unul din blocurile alea pline de firme, cu vedere spre guvern. bun. desi trebuia sa ajungem doar la etajul doi, luam liftul, ca urcatul scarilor nu se face. apasam pe butonul magic si, normal, nu functioneaza. asa ca apasam pe '1', ca sa mergem un etaj cu liftul, iar apoi al doilea pe scari. liftul o iau din loc si ajunge la etajul intai. se deschid usile.

in fata, bezna completa. asta nu e o surpriza, bucurestiul geme de scari de bloc fara lumina. colegul iese primul, eu dupa el. ceva nu este in regula, dar nu imi dau seama ce. colegul zice "mai bine opresti liftul ala", dar eu nu reusesc sa reactionez la timp. ma uit neputincios cum usile se inchid, liftul pleaca, iar lumina dispare cu totul.

si acum incepe aventura, in mijlocul bucurestiului, intr-un bloc cu vedere spre guvern, la etajul 1. deci. ne trezim intr-un un spatiu(?) de 2x3 metri. fara usi. fara holuri. fara scari. fara nimic. pare a fi un etaj dezafectat sau ceva asemanator. bezna completa - nici un pic de lumina. chiar daca nu ati avut niciodata probleme legate de claustrofobie, un asemenea mediu este propice pentru a le testa pentru prima data.


foto: horM0nu

incepem sa cautam orbeste butonul de la lift, o usa, un intreprupator ceva. nimic. doar pereti. liftul este din acela smecher, cu buton cu senzor. dar nu exista nici o lumina pe el. pe intuneric este greu sa il dibuiesti.

bezna este completa, iar butoanele de la lift sunt de negasit. incepem sa batem in lift si in pereti. nimic. incep sa ma gandesc cu arheologii secolelor ce vor veni ne vor descoperi oasele pe aici. liftul isi urmeaza traseul la etajele superioare, dar nimeni nu opreste la 1. suntem singurii care am cazut in capcana. timpul trece.

la un moment dat imi vine sa rad. toata chestia e prea dementiala, are ceva suprarealist in ea: sa te pierzi in mijlocul bucurestiului, intr-o celula de 2 pe 3 metri in bezna completa. cui i se pare ca e ceva marunt, il sfatuiesc sa incerce pe propria-i piele.

pana la urma totul s-a terminat cu bine: am gasit nenorocitul de buton. am trecut prin ceva emotii in minutele in care liftul a dat semne ca nu vrea sa se mai opreasca la 1. am perseverat si liftul s-a indurat si de noi. totul s-a terminat cu bine si ne-am salvat.

cateva luni dupa asta am evitat lifturile. dar acum sunt bine!

.............................

pag 1 | pag 2 | pag 3 | pag 4 | pag 5 | pag 6 | pag 7 | pag 8 | pag 9 | pag 10

[c] www.dbrom.ro, decembrie 2002.