textele publicate reprezinta opiniile autorilor. textele si fotografiile sunt proprietatea dbrom.ro si a autorilor lor. reproducerea este interzisa. pentru comentarii sau sugestii scrieti la dbrom@dbrom.ro sau vizitati forumul.
[ ::: dulce (anti)depresiv bucuresti ::: ]

::: text: oli :::

Poate cel mai frapant... cand spun bucuresti, o fibra din mine se excita. Probabil ca si cand un fir de praf ar gadila-o. Imi amintesc de jegul expus cu nonsalanta pe toate gardurile, o nonsalanta atat de fermecatoare... Si totusi, a fost odata un mic Paris, dar nu vad de ce ar trebui sa ne deranjeze ca nu e; in fond, putem vedea aparenta involutie ca o evolutie, spre o forma mai greu de catalogat a urbanitatii. Bucurestiul de astazi e complex, indefinibil si (hai sa spunem lucrurilor pe nume) etern de fascinant.

Mda, e murdar, aglomerat, iritant, dar si un furnicar in care colcaie atata viata (expresia nu-mi apartine, dar cine a formulat-o probabil si-a imaginat ceva similar cu estica noastra capitala), straturi peste straturi, oameni...

Daca as sta in bucuresti, probabil mi-as pierde timpul conturand mental cate ceva din inflexiunile nervoase care matura fruntile netede sau ceva mai incercate ale orasenilor, pentru ca imaginile pe care le-am surprins in scurtele, dar bogatele in experienta treceri pe largile bulevarde erau genul de imagini pe care nu le uiti chiar daca ai vrea, care se instaleaza definitiv intr-un coltisor imemoriabil si apar revelator: de la cainii care, sincera sa fiu, mi se pareau mai putin periculosi, potential vorbind, decat o plimbare pana la colt, pana la aurolacii cu pungile-accesorii...


foto: anghost

Cred ca, dincolo de tot ce e rau si in neregula in bucuresti, daca indepartezi stratul atotprezent de praf, imbulzeala etc (care ar putea fi oricum cat de cat idilice), descoperi viata care palpita... Poti sa-i iei pulsul foarte usor, daca stai pur si simplu si asculti respiratia accelerata sau nu a firelor existentiale...

Mie mi-ar placea sa pipai pe toate partile bucurestiul, sa-l constat ceva mai lucid si sa descopar alte sute si mii si sute de mii de detalii esentiale care mi-au scapat, desi sigur nu l-as mai vedea identic dupa asta. Intr-un mod total opus nu as gandi nici atunci, pentru ca darapanaturile periferice cantaresc mai putin decat piesele de teatru si soferii de o imprudenta egocentrica de-a dreptul strigatoare la cer mult mai putin decat unii pietoni carismatici.

Pana atunci, avansez celebra conceptie (mai realista decat visul idealist anterior, nu?) conform careia decat ca X sa fie indiferent lumii intregi, mai bine lumea crede ca X e execrabil.

.............................

pag 1 | pag 2 | pag 3 | pag 4 | pag 5 | pag 6 | pag 7 | pag 8 | pag 9 | pag 10

[c] www.dbrom.ro, decembrie 2002.