textele publicate reprezinta opiniile autorilor. textele si fotografiile sunt proprietatea dbrom.ro si a autorilor lor. reproducerea este interzisa. pentru comentarii sau sugestii scrieti la dbrom@dbrom.ro sau vizitati forumul.
[ ::: sanda si chilotii ::: ]

::: text: lu :::

Din Bucuresti a inteles fiecare ce a putut. Bunaoara, 'coana Sanda, vecina mea de la parter, tot întelege la el de vreo 12 ani. Cam de atunci, ea si un neam intreg ocupa doua apartamente in dulcele stil mahala. Neamul a venit la oras in cautare de ambrozie si nectar. Zeii au fost generosi cu ei si doua buticuri stau azi marturie. Copiii au ajuns "domni", nici n-ai zice ca a fost o vreme cand o duceau pe Joiana la pascut. Coana Sanda, nascuta batrana si cu dureri de oase, si-a urmat familia, indiferenta la schimbare. Tot bors vinde si acum si se vaita absolut rural. Asa se face ca de 12 ani, duminica de duminica, la 50 de metri distanta de Mall, in gradina blocului meu se usuca frumos pe sarma halate, tricouri si chiloti. De 12 ani aceiasi.

Mda... La inceput de iulie 2000, pe terenul viran colt cu Zoo Selari, un barbat scund descheiat la camasa agoniza in praf alaturi de o sticla. Din cand in cand, zbiera animalic "ingeri criminali" si zau ca niciodata nu a sunat mai frumos cuvantul inaripat decat in gura lui.


foto: anghost

Acum doi ani la inceput de iulie am agonizat si eu. Mama mea a fost operata de cancer. Dupa ce am petrecut toata noaptea cu ea, in dimineata cu operatia, am plecat sa dau examen la Introducere in Sistemul Mass Media (ISMM), lasand la Municipal o fetita speriata care nu stia sa zica altceva decat "Nu vreau sa mor". Atunci am simtit pentru prima oara ca responsabilitatea ma prinsese din urma.

Pana in acel moment, imi traisem Bucurestiul in secvente nelegate. Fereastra mare din Titan pe care se vedea Oraselul Copiilor. Inghetata de cafea oferita bilunar de varul meu. Desenele animate de la Cinema Doina, unde mergeam cu tata. Cozile antedecembriste. Ba de fapt, si cozile de ieri. Plimbarile pe cheiul Dambovitei cand pe strazi era pustiu si imi ziceam ca sunt in Vieux Carré, New Orleans. Mana nedorita si neasteptata pe care si-a pus-o batranul acela pe fundul meu in tramvai, pe cand aveam 11 ani si o tineam pe mama de mana.

Senzatia de bine pe care o aveam cand ieseam pe strada. Devenirea cartierului meu, de la gropile in care ma jucam in '88 la blocurile care mor in ele astazi. Aparitia televiziunii prin cablu...

Toate acestea, cumva, se leaga. Da, pentru ca intre doi parinti care nu s-au iubit niciodata, Bucurestiul mi-a fost prieten. Orasul acesta canta, "cam fals, cam tare" (Teodoreanu) si nu oboseste niciodata. Este o coarda prea intinsa in care nu as interzice nimic, cu exceptia borsului.

In Bucuresti poti sa fii beat, educat, inger criminal, hot, prost, curva sau student... numai Sanda sa nu fii, pentru ca atunci chiar nu o sa intelegi nimic din el.

.............................

pag 1 | pag 2 | pag 3 | pag 4 | pag 5 | pag 6 | pag 7 | pag 8 | pag 9 | pag 10

[c] www.dbrom.ro, decembrie 2002.