- dbrom.ro
- dbrom forum

.jefuind raiul | text de: gia


...suprematia unei iluzii se naste din indecizie....ca orice mistificare redusa la esenta, putinta de-a abstractiza ne-a scos din anonimat si ne-a impins spre civilizatie... acelasi sentiment complex de erori in sine s-a raportat si individual, deci la mine, si mi-a creat dependente uneori, amuzant de facile... am capatat convingerea ca orice inclinatie ce pare afordabila isi va redobandi universal si multumitor, prin iscusintza celorlaltzi, retrospectiva de-a se innoi prin orice repetitie probabila... desi eu, pleonastic de personal, as rejecta abundenta re-re-urilor, multimea, ca de obicei, o va glorifica...

expansiunea nevoii de spatiu, ca lege a infinitului, imi inlocuieste treptat parte din sentimente si senzatii...e un mecanicism simplu, echivalat de-o lege instinctuala si raportata la un furt individual de impresii... eu o numesc, in joaca, "de-a pradatu' sufletului"... sentimentu' de insanitate se revoca, si pentru prima data, alegoria premeditarii consta in aceea ca eu sunt si initiatoru' jafului si tot eu persoana pradata... si furtul isi capata astfel, aspectul perfect de: alibiu, sau daca vrei, spune-i mai simplu, perfectiunea furtului in absenta sinelui...

de fiecare data cand imi neglijez aspectul de "interior" prin indecizie, ma trezesc cu cantitati enorme de melancolii, lipsa...si ma oftic...neputinta de-a invinui pe celalat imi paralizeaza pana si vointa de-a riposta...la inceput, cand mi-am inregistrat primele senzatii, mi s-a parut naucitor si de-a dreptul, grotesc... am inceput sa dezvolt tactici, am imaginat in avans, sute de scenarii, am mimat blocade celebre, am imprumutat gesturi din clasici, mi-am schimbat rutina pana la shingiuirea visului...

degeaba... am esuat cu gratie... senzatia a fost aproape de sentimentu' unui jaf in rai cu injeri luati ostateci si decapitati inainte de-a se efectua "schimbu'"... ca sa opresc macelu' din inchipuirea mea, am dat o lovitura justificata desi inoportuna propriei constiinte: m-am resemnat si c-un discernamant jenant am accepta compromisu'... mi s-a parut prima pretentie de interventie posibila, la o existenta impotriva timpului... mda...

ti-am sesizat superioritatea zambetului, ce-mi spune cu larghetze ca: tzie nu tzi se va intampla... ok, nu din intelepciune si cu siguranta nu din prudenta, am sa ma prefac ca n-am observat gestu' si n-am sa intervin si n-am sa ma justific... n-am sa-tzi repet ca nu exista destin... n-am sa-ti inoculez citate ieftine de genu: obisnuinta de-a privi n-atrage dupa sine si competenta de-a vedea si nici n-am sa imi reamintesc ca prima data cand am dat "piept" cu pozitivismu' era sa "puke"...

nu...spasmele mi s-au mai calmat...si-acum e linistitor orice gest neasemanator, se refuleaza prin lipsa de revolta, se disimuleaza in traiul comun... acelasi zambet mi-a ramas agatat de fatza, aceeasi politete enervant de neutra martora la a mea trecere fara disputa... ma razvratesc numa in somn, se pare...in rest, m-a acaparat atmosfera calma si linistitoare ce se dez-vie in jurul meu ca o nostalgie, mi-am acceptat bucuriile minuscule fara "fis" si nici o incordare nu ma mai doare...

lumea exterioara imi da pacea necesara, dar vorba coclaurilor: inside is all that matters... si aia inca n-am... imi proptesc tanguielile laolalta cu natura pe decorul fiecarei zile ce trece ca inspaimantator martor la propriile-mi declinari intra-perplecsice... cu urma de tragism expansionist imi continui renuntarea... am reusit sa fac progrese ba chiar sa acced la titlul de "maestra"...

si-acum, uneori cand ma fur, imi cer recompensa....am devenit mai mult decat un loc comun...ma intorc la mine ca la piatra temeliei dintai pe care n-o mai ridic si n-am cum s-o mai arunc...sacrificand orice indulgentza mi-am iesit din oranduirea fireasca a tot ce ma putea emotiona...nimic nu ma deosebeste de oamenii de rand...fac parte dintre ei...am aceleasi non-esente ca oricare "celalalt", aceleasi ne-pretentii, aceleasi ganduri simple si dorinti profunde...

sunt eu si nimenea...imi pare grotesc, firescul de azi... si-mi dau singura sentinta: maturitatea mi-a furat copilaria asa cum noaptea mi-a furat ziua.... [dbrom]


dbrom aminteste cititorilor ca textele publicate reprezinta opiniile autorilor.
toate textele si fotografiile sunt proprietatea www.dbrom.ro. reproducerea este interzisa.
[c] copyright www.dbrom.ro, 2002. all rights reserved.