nota: bara de meniu de mai jos permite navigarea intre textele din acest update. click aici pentru lista completa de texte.

<<< inapoi | home | continua >>>

Home
Chestionar
Samaritenii
Texte
Plangeri
Fotografii


O idee: www.dbrom.ro. Comentati aceast update pe forum sau trimiteti comentarii prin email la dbrom@dbrom.ro

 

 
arta de a plictisi cu gratie | de: march hare

Exista oameni care vorbesc mult si nu spun nimic. Poate ma numar si eu printre ei, nu stiu si, sincer sa fiu, as prefera sa nu aflu. Cel putin nu auto-analizandu-ma. Insa, intotdeauna, am avut o retinere si chiar o respingere instinctiva, aproape animalica, la adresa cisternelor de cuvinte care mi se varsa in fata cu eleganta si sinceritate. “Cum mai e vremea pe la tine prin cartier”, “am vazut-o pe x (prietena comuna) cu noul ei amant”, “uite, a inceput Big Brother, tre’ sa plec sa o votez pe y”, “ce mai faci”, “am stat ieri la coada trei ore”…

Urasc conversatia marunta pentru ca, in cele mai multe dintre cazuri, vine din partea unora care invadeaza intimitatea celorlalti. Cu ce drept ma judeca vecina de la patru, care sta toata ziua cu ochiul lipit de fereastra, cand imi aduc prieteni sau amante acasa? De ce trebuie pensionarul de la parter sa isi cheltuie banii de imnormantare pentru a-si cumpara un binoclu mai bun si un aparat auditiv mai performant? Nu i-am inteles niciodata pe cei care se vara cu de-a sila in sufletul tau, cei care isi permite familiaritati pe care eu nu le pot inghiti.

“Ce mai faci, Bogdanele?” Cuvintele ma lovesc in moalele capului, stomacul mi se infioara ca in fata unei primejdii nemaivazute. Strang din dinti, arunc un “Bine, multumesc, doamna Z” si trec mai departe. Din urma, ecoul altercatiei tacute dintre mine si ceilalti se tanguieste: “Am auzit ca ti-ai schimbat serviciul. E mai bine acolo, salariul e mai mare?”. “Ca in Romania, doamna”. Incep sa ma gandesc la chinurile sfintilor crucificati si imi vine in minte faptul ca au avut noroc ca nu i-au pus tortionarii sa asculte intrebarile unor catze.

“In rest esti bine, sanatos? Ai vazut cat au afisat intretinerea? Mama lor de hoti si banditi”. “Mi-am pus centrala, doamna, tocmai ca sa scap de ei”. “Norocosule, iar te-au ajutat parintii. Mie mi-a pus tata, la 10 ani, sapa in mana si m-a trimis pe camp. Si ce bataie pe capul meu daca nu prasheam cat imi spunea…” Incep sa ma enervez: “Erau alte vremuri, doamna. Daca dumneavoastra ati suferit, nu inseamna ca toti trebuie sa fie maltratati si redusi la conditia de animale de munca”. “Vezi ca devii obraznic.

Generatia asta tanara. Pe vremea mea, daca raspundeam parintilor, ma plezneau si nu-mi dadeau de mancare doua sapta…” Bag cheia in usa, o intorc repede (fir-ar a dracului de yala, iar se invarte in gol si tocmai acum), ma napustesc in
casa si pun bariera intre cuvinte si mine. Rasuflu usurat si ma gandesc ca traiesc intr-o societate. O societate care inca n-a invatat respectul pentru intimitatea celuilalt, ideea ca ce fac eu e treaba mea si NUMAI a mea. Inca mai traim ca pe vremea bolshevismului, cu senzatia ca suntem “one big happy fuckin’ family”, in care ai nu numai dreptul, ci si obligatia de a te
insinua in viata celuilalt, de a-i imbolnavi visele si sperantele cu mutra ta, de a-l face sa-si doreasca sa se fi nascut (cum spunea un banc) “intr-un satuc mic, departe de societate si de tot”.

Nu mi-o luati in nume de rau. Imi place societatea si, probabil, n-as putea trai fara zumzetul continuu al glasurilor din jurul meu. Insa am si eu un drept si, ca multe alte drepturi castigate prin Revolutie, imi este incalcat cu o placere diabolica de multi. Traiasca PCR si conducatorul suprem, tovarasul Nicolae Ceausescu. Poftim? A, ziceti ca a murit?

Regele a murit? Traiasca Regele!


navigheaza dupa textul dorit

daca nu doresti sa folosesti bara de navigare din partea de sus a paginii, poti naviga textele folosind lista de mai jos.

up

© dbrom, 2003. Reproducerea integrala sau partiala a acestor texte este posibila numai cu acordul www.dbrom.ro