nota: bara de meniu de mai jos permite navigarea intre textele din acest update. click aici pentru lista completa de texte.

<<< inapoi | home | continua >>>

Home
Chestionar
Samaritenii
Texte
Plangeri
Fotografii


O idee: www.dbrom.ro. Comentati aceast update pe forum sau trimiteti comentarii prin email la dbrom@dbrom.ro

 

 
fiind marlan paduri cutreieram | de: senior citizen

Am stat asa si m-am gandit si cred ca trasatura definitorie a romanului este marlania. Romanul nu s-a nascut poet, asta e doar o greseala in acte la maternitate, romanul s-a nascut marlan.

Cum altfel s-ar putea explica oare trotuarele Romaniei, pline de scuipati si flegme verzi, pe care le intalnesti la tot pasul? Ce e de fapt cu barbatul roman, are cumva o compozitie diferita a sucului gastric decat barbatii apartinand altor popoare, de nu se poate stapani sa nu scuipe peste tot? Sau poate ca are acest obicei incantator ca mecanism de aparare, asa cum face si sconcsul care emite un miros insuportabil ca sa se apere cand e amenintat? Nu ca romanul nu si-ar folosi si glandele sudoripare pe post de arma biologica. Si asta se simte cel mai bine in autobuz. Cred ca in Romania fie nimeni nu se mai spala, fie cu transportul in comun merg numai nespalatii.

Mai mult, romanii au cultul statului pe scaun in autobuz. Acest drept ar trebui sa fie stipulat undeva si in Constitutie, la capitolul Drepturi si Libertati. Ati observat cum se aplica legea selectiei naturale J cand se elibereaza un loc in troleu si de cati ochi flamanzi este vanat. Deseori se lasa cu victime si sange. Banuiesc ca dupa o zi de munca mizerabila, cand sotul beat o asteapta acasa cu o bataie calda, sau daca pensia i-a intarziat si nu mai are nimic de mancare in frigider, iar sanii nu ii mai sunt de mult ceea ce poate ca au fost, femeile romance de orice varsta se bat pe un loc pe scaun in masina. (Ati observat cred, ca in Bucuresti nu se spune autobuz, se spune masina. "Alo, sunt in masina, ajung imediat." Pe naiba, esti in 123 si tocmai ti-au taiat geanta!)

Marlania la romani se regaseste si in faptul ca romanul e ahtiat dupa tot ce e gratis, moca. Fie ca e vorba despre niste simpli tarani dintr-un sat uitat de lume, care in timpul campaniei electorale s-au batut si s-au taiat pe niste galeti galbene pe care scria PNL, aduse de candidatii respectivului partid ca sa isi atraga voturi, in loc de programe sociale pertinente si viabile.

Romanul e marlan si la alte nivele. Toata floarea intelectualitatii, jurnalisti de succes n-au nici mama, n-au nici tata cand e vorba de potol gratis la vreo receptie sau conferinta. Se arunca asupra produselor din bufetul suedez ca uliul asupra puiului de gaina, fara sanse de a mai scapa viu, si chiar isi iau provizii si pentru acasa.

Oriunde ai merge, marlania mioritica te insoteste. Esti la Gara de Nord, vrei sa iei trenul. Asa ca stai matale vreo ora la coada la bilete intr-o vineri dupa-amiaza intr-o sala plina ochi. Ce poate fi mai marlanesc decat faptul ca, din cele sapte-opt ghisee existente, lumea se calca pe capete la doua cozi imense, pentru ca CFR-ul nu deschide decat doua ghisee?

Iei bilet, urci in tren. Aventura continua. Marlania se regaseste si intr-un decor in miscare. In compartiment, toate locurile destinate bagajelor sunt ocupate. Deasupra locului tau, sunt niste pachete din care curge ceva, iar pe scaunul cu loc rezervat de tine pe care ai dat ultimii bani, se afla o geanta dintr-aia mare din rafie cu fermoar. Intrebi a cui e, vrei sa si-o mute. Nimeni n-o revendica. Afli intr-un final ca apartine unei persoane fara bilet de tren. Ma rog, trece faza penibila cu amenintari marlanesti de genul "muta-ti-o nene, ca ti-o arunc pe geam" si te asezi. Trenul porneste. Abia atunci realizezi ca stai langa un student la teologie care pute a transpiratie si o doamna cu batic care s-a descaltat, ca i s-au umflat picioarele de la mersul toata ziua prin Bucuresti. Faci o incercare sa deschizi usa de la comartiment sa tragi o gura de aer, dar doamna din fata ta cu bebelusul de un an care plange de cand a plecat trenul din gara, nu iti da voie. Zice ca e curent. Apoi scoate olita, o asaza la picioarele tale si pune copilul pe ea sa faca caca.

In urmatorul tablou este vorba de marlania la bloc. Banuiam deja ca imbraca multe forme si ca se intinde ca o caracatita. Ai ghinion: garsoniera pe care ai inchiriat-o in studentie sa se afle pe acelasi palier cu apartamenul administratorei, doamna cu intretinerea. Administratora este genul de femeie de varsta a doua care iese cu pantofii in mana si se incalta pe presul din fata usii inainte de a pleca de acasa. Tot timpul ma intreb de ce face asta. Tot ea te urmareste prin vizor de cate ori pleci sau vii acasa. Dar marlania devine evidenta de abia atunci cand doamna administratora tine socoteala persoanelor care vin in vizita la tine, dupa care iti trece din proprie initiativa o persoana in plus la intretinere.

Marlania este ca o a doua natura a romanului. Ea confera un soi de romantism si culoare locala vremurilor in care traim si tot ea ne da o identitate. Care e foarte departe de cea de cetateni ai Europei.


navigheaza dupa textul dorit

daca nu doresti sa folosesti bara de navigare din partea de sus a paginii, poti naviga textele folosind lista de mai jos.

up

© dbrom, 2003. Reproducerea integrala sau partiala a acestor texte este posibila numai cu acordul www.dbrom.ro