- dbrom.ro
- zona neagra
- zona gri
- dbrom forum

::: nr. 14 ::: 15 - 22 aprilie 2002 ::: romanii de afara ::: dbrom@dbrom.ro :::
Scrisoare catre voi
| de: gia |

...plecasem din dorinta perpetuua de a-mi imblanzi schingiuirile... plecasem sa invat sa-mi urmez visul, sa-mi implinesc sentinta... dar astazi stiu ca nimic din framantarile esentiale din mine, nu s-au schimbat.... si astazi am aproape aceleasi nemultumiri ca si ieri...dublate de dorul de a fi aici si nu Acolo...

astazi, aici, in instrainarea mea, socializez cu lumea...mananc, traiesc, ma imbrac bine (dupa propriul gust), am un job mai mult decat respectabil, am si apa calda la orice ora din zi si din noapte, merg la new york uneori, sa vad un sow pe broadway, simt, ma doare toamna si caderea frunzelor, lumea nu ma mai injura cu greata ci chiar imi zambeste, ma zbenghui vara, trecand pe strazi, ma uit curioasa in jur, castig multumitor si platesc taxe...admir mai mult natura...ma duc prin expozitii sa ma holbez la picturi, sau cutreier proviinciile si imi adancesc privirea in lacuri ce nu simt ca-mi apartin...

incerc sa le dau celor din jur "the best of me"...chiar daca, ei, cu accentul lor ne-englezesc, nu prea stiu ce sa faca cu atatea simtiri de-ale mele....si ii surprind cum imi zambesc tamp si ma inghesuie intr-o anumita linearitate...si-mi repet in gand o morala parinteasca: "sa mergi descult prin intuneric, nu-i mare lucru, sa te lovesti de duritatea nesigurantei si-a fricii la fel, dar sa cazi peste propriile-ti deziluzii e un chin".

si in momente din astea in care chinul ia forme de dor monstru si ma doare, ma salvez prin Voi...fara Voi, cei dragi, as fi....o halucinare in ochii celor ce n-au putinta sau dorinta de-a ma intelege...as fi o urticare pe burta destinului cuiva....as fi o basica plina ochi cu apa intre degetele pacostei....as fi nimic altceva decat un simplu' lalait cracanat, pe o autostrada bine pavata...

Voi insa, ai mei, prietenii, tu imi dati contur...ma implinesc cu gandul la Voi....ma rostogolesc neinfricata caci stiu ca is "dublata" de la spate.... cu prezente pure si perfecte...si chiara daca eu, nu dau o performanta reusita...Voi...imi taiati esecul cu o pleoapa zambita....ma luati pe genunchi si ma alintazi...imi tolerati aberatiile si instrainarea... intr-o dragoste ideal de perfecta!

cu gandul la Ieri, haladuiesc si eu cu Voi pe unde va preumblati...cand ii soare si senin... io-s boarea de vant din preajma, adieu..numa un picut, cat sa-mi simtiti prezenta...si ma ranjesc...si ma holbez cu nesat la fiecare ce trece care incotro...va pipai privirile si pe-o parte si pe cealalta... si-ascult cum mi se reproseaza ca iubesc prea tare pamantu' si ceru si natura din jur si oamenii intamplatori sau dinadinsi, ce-mi sar in fata...cu gandul la Voi...as vrea sa mor un inger....si sa ma nasc o floare... ca o mireasma sa ma imprastii, sa m-alint in suare, sa Va zic "buna dimineata", la cafea, ca o acolada deschisa cu iubire-n ea...

si V-as zice vrute si nevrute... ca-s gura sparta....mereu ma batai... decadent din "gura"...ma rasfat in "miniatura"...ca un discurs... tinut la oratanii...mi-i dor de ograda noastra...mi-i dor de cainele de la parter ce zacea tolanit si stingher...mi-e dor de ce-o mai exista, de dumnevoastra sau dumneata sau chiar de tine, si de celalalt, de papadia din colt, pe care-o suflam cu nesat ca un "noroc" in vant... mi-e dor de tot ce vedeam cu coada ochiului si in zadar incercam sa ma conving, ca doar mi se parea...mi-e dor sa privesc pasarea in zbor...s-o desenez din imaginatie, cu privirea, aici, in camaruta mea, pe tavan sa ma holbez la ea, cand n-am ce face...

mi-e dor de lumea de la sosea de tot ce avea mai bun in ea...m-as preface ca nu vad ce-i mizer, m-as convinge ca-i mai aratoasa partea cea frumoasa, pentru ea as mai trai, asa aiurea si simplu, adolescent si concret...ca o bluza despicata sexi la piept...m-as incrancena sa zambesc de fiecare data, chiar cand lumea vocifereaza aiurea, as alinta-o ca pe-o indecenta blanda si talumba...ca pe-o femeie usoara, dar draga....mi-as aminti de fiecare in parte si de toti laolalta, asa in general...as comenta fara gust, un apel la civilizatie....m-as agita fara gratie...mi-as incolti coarne in minte, pentru aventurile desuete si multe....

as reinventa plictiseala....as lenevi o clipa mai mult, fata de graba mea de A pleca aiurea...m-as arunca in gol...din prima privire...sa-mi simt stomacu' chircit de frica la ivirea zorilor, cand ceata da navala si se ridica...m-as implanta cu putere in aerul ce-l trage fiecare in piept, sa le creez dependente pentru tot ce-i concret...as sta tablou in fata altcuiva... pana m-ar huidui...sau...m-ar alunga....m-as opri simplu si tamp....sa admir toate vitrinele si ce le mai lipsea .... m-as incuraja ....mi-as face vant din tacerea unora...mi-as scoate sufletu' la schimb pe-un colt de cas, m-as opri pe un damb...si-as fluiera si eu o data, sa para lumea scandalizata, sa ma priveasca toti cu oroare, ca cica: "vai de mine, ce intamplare"...as vrea sa-i simt pe indiferenti cum alearga...as vrea sa-i opresc pe cei interesati...

as vrea sa ma apropii de tot ce-i mai drag, sa ma inchin la dumnezeul din privirile lor... tot vorbesc catre Voi, c-o sfintenie muta....pentru sufletul ce stie s-auda.... as vrea sa fiu tot ce nu pot...un pas zvacnit aleator... un mers sacadat si intamplator dar usor, prin Cismigiul plin de dor....m-as conversa si cu pietrele....in tacerea mea, le-as da un rost le-as cita marturie, pentru cele ce au fost si au sa mai vie...cate n-as face... unele cu gratie....altele fara semnificatie...as rascoli vazduhu' cu privirea mea... si-as da la lume o Erata, c-am crezut-o simpla, cand ea, era complicata...

dar asta a fost Ieri, asa ca astazi, eu fluier pe un drum, cu Voi in gand... ma dau mare la oamenii de aici pe care-i numesc, ceilalti caci, he, he ce stiu ei...eu Va am pe Voi...un total care eclipseaza orice putinta de-a lor de-a merge vertical si nu in patru labe...si invat incet sa nu mai am regrete decat vise de noapte transpirate... in care nadusesc de frica la ziua "in care"...

asa incat, cu atatea prapastii legate in jurul gatului meu...imi biciuiesc spaima...si incerc sa trisez sa fac 3 pasi de-odata...imi iese oare?....cine mai are rabdare sa prospecteze...nu-mi bat capul si merg departe... Nu ma lasati... Tineti-ma bine...in privirile voastre....si poate am sa-mi reamintesc candva, de ce emigrasem...

una de dincolo,
gia


exprimati-va gandurile in legatura cu acest subiect fie pe forum fie prin email la dbrom@dbrom.ro.

pe masura ce ele sosesc, vor fi afisate aici.


[c] copyright www.dbrom.ro, 2002. all rights reserved.